O vară în Provence

O vară în Provence

Am alergat prin lanuri nesfârșite de lavandă în lumina mieroasă a apusului, am cumpărat cu religiozitate, în fiecare dimineață, croissante cu migdale și pain au chocolate de la patiseria lui monsieur Jacques, am purtat toate rochiile albe pe care le-am avut în garderobă și-am făcut din pălăria de tip “marinier” un accesoriu zilnic. Am petrecut aproape o vară în Provence și lumea dintr-o dată a început să aibă gust de roze și miros de ierburi aromatice.
“Bonjour, je voudrais une pain au chocolat & un croissant” era fraza cu care-mi începeam ziua. O rugăminte între stâlcit și emoționant, ceva între a vrea să spun tot și în final a rezuma întreg mesajul la 5 cuvinte, dar, cu toate astea, orice-ar fi fost, nu schimbam pe engleză nici moartă.
În Provence, cicadele sunt o constantă pe fundalul muzical al nopțile de vară, la fel și siestele din fiecare după-amiază, când după un prânz în care n-ai mai numărat paharele de vin rece și nici feliile de baghetă caldă cu unt ușor sărat, te retragi undeva la umbră sau într-o cameră răcoroasă cu storurile trase și moțăi ușurat un ceas. Un moment parcă trimis de divinitate să ne-arate cum arată, de fapt, Paradisul.
În Provence, recuzita era și ea parte din poveste. Nicio masă nu se punea așa, la-ntâmplare. Porțelanul e mereu ca dintr-un roman a lui Flaubert, paharele de vin fac “clinc-clinc” când le ciocnești, căci deh … cristalul nu se dezminte niciodată, fețele de masă sunt mereu impecabile și tacâmurile întregesc frumosul peisajul. Îmi părea mereu că niciun detaliu nu e lăsat la voia întâmplării, cu toate astea, totul părea mereu atât de relaxat, încât te întrebai cum au învățat oamenii ăștia și, mai ales, de unde, să trăiască așa. În halul ăsta de bine, frumos și fericit, de parcă mâine e doar un element îndepărtat în timp. Clipa și soarele ce-aluneca lin la asfințit părea a fi tot ce contează.
O vară ca-n Provence vă dorim!
Iar de decor și detalii se ocupă Philocaly 🙂
Anca & Georgiana
No Comments

Post A Comment